Oare toti chinezii sunt atat de retardati? Am auzit ca ei ar considera ca un caine este mai gustos daca este ucis in bataie.

     Din punctul asta de vedere, ma bucur ca traiesc in UE, si nu apartin vre-unei natii de salbatici infometati.

Ce părinti? Niste oameni ce nu mai au loc
De atâtia copii si de-atât nenoroc
Niste cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părintii acestia ce oftează mereu.

Ce părinti? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, si ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca si când as urla,
Eu îi stiu si îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părintii bătrâni
Dacă lemne si-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit tristi în casele lor…
Între ei si copii e-o prăsilă de câini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinti, pe pământ nu în gând,
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinti, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinti? Mai au dânsii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliti de nevoi si cu capul plecat,
Într-un biet orăsel, într-o zare de sat,
Mai asteaptă si-acum, semne de la strămosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca niste stafii, ies arare la porti
Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.

Cine are părinti, încă nu e pierdut,
Cine are părinti are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem si noi însine ai nostri copii.
Enervanti pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Si în genere sunt si nitel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui si explici,
Cocosati, cocârjati, într-un ritm infernal,
Te întreabă de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simti si ei stiu că-i asa
Si se uită la tine ca si când te-ar ruga…

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe constiintă povara acestui apus
Si pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au si ne cer.
Iar când vom începe si noi a simti
Că povară suntem, pentru-ai nostri copii,
Si abia într-un trist si departe târziu,
Când vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Si nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Si de ce încă nu e potop pe cuprins,
Desi plouă mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea în care părinti am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

Când a fost să moară Ştefan,
Multă jale-a fost în ţară:
Câte braţe-n deznădejde
Către cer nu se-nălţară? 

Câte jertfe la altare,
Câtă smirnă şi tămâie,
Pentru ca viteazul Ştefan
Viu şi teafăr să rămâie!

Se părea că nici pământul
Nu se-ndură să-l primească,
Pe acel ce-a fost preavrednic
Peste tot să-l stăpânească.

Şi de groază şi durere
S-a cutremurat pământul,
Ca în ziua răstignirii
Celui ce-a vestit cuvântul…

Când a fost să moară Ştefan,
Multă jale-a fost în ţară.
Cine ar putea să spună
Câte inimi sângerară?

Iarnă grea ca niciodată
Şi o foamete cumplită
Se-abătură-n anul cela
Peste ţara lui iubită.

Însă nici pe patul morţii
Nu putea s-o dea uitării
Cela ce pe drept fusese
Poreclit: Părinte-al Ţării…

Lângă patul său chemându-i,
Mângâie pe toţi sărmanii,
Plâng şi îi sărută mâna
Văduvele şi orfanii.

Plâng şi-l binecuvântează,
Şi se-ntorc pe la căminuri,
Iar boierii zi şi noapte
Stau la patul său de chinuri…

Când a fost să moară Ştefan,
Multă jale-a fost în ţară:
Lângă patul său de chinuri
Toţi boierii s-adunară.

În ceardac cerând să-l ducă,
A luat în mâini ocheana,
Să mai cate încă-odată
La Moldova lui, sărmana!

Şi de ce-a văzut într-însa
L-a cuprins întâi fiorul —
În ocheana fermecată
El citise viitorul!

Veacuri negre, de urgie,
Şi de lupte, şi de jale,
S-arătară, într-o clipă,
Fulgerând privirii sale…

Vis e însă, ori aieve?
Dinspre Olt, urcând, zăreşte
Un vultur măreţ ce-ntinde
Aripile — şi-adumbreşte

Toată Ţara Muntenească
Şi Moldova şi Ardealul…
Vai! dar noapte şi mai oarbă
Îşi aruncă-n urmă-i valul!

Dintr-o dată, fără veste,
Faţa iar i se-nsenină:
Pâcla grea deschide iarăşi
Gene-albastre de lumină.

Pe câmpia dunăreană
Vede oşti române-n zare;
Mândru prinţ din ţări străine
Merge-n fruntea lor călare…

Cântece de biruinţă
Cresc şi umplu tot văzduhul —
Ştefan-vodă-şi dete duhul!…

Dar cu dangăt plin de jale
Mii de clopote dau veste:
,,Ştefan-Vodă al Moldovei,
Ştefan-Vodă nu mai este!”

Tristă-i mănăstirea Putnei,
Porţile deschise-aşteaptă
Strălucit convoi ce vine
Şi spre ele-ncet se-ndreaptă.

Este Ştefan. Azi străbate
Cel din urmă drum prin ţară,
Dar pe unde trece-acuma,
În măreaţa zi de vară,

Plânge dealul, plânge valea,
Plâng pădurile bătrâne,
Şi norodu-n hohot plânge:
,,Cui ne laşi pe noi, stăpâne?”

EPILOG
Patru veacuri de durere
Au trecut – şi-n noapte-adâncă
Doarme Ştefan, dar şi astăzi
Neamu-ntreg îl plânge încă.

Şi-l vor plânge codrii veşnic
Fremătând duios din ramuri,
Cât vom fi-n cuprinsul nostru
Tot iloţi ai altor neamuri!

Jalnic apele l-or plânge;
Şi zadarnic, multă vreme,
Din adânc de văi pierdute,
Triste buciume-or să-l cheme…

Însă când suna-va ceasul
De dreptate pentru ţară,
Din mormântu-i va străbate
Vârful sabiei de pară…

Şi va fi războiul mare
Între neamurile toate;
Caii, în potop de sânge,
Pân-la coame-or să înoate…

Peste noi atunci pluti-va
Duhul lui Ştefan cel Mare —
Şi vom rumpe orice lanţuri,
Vom sfărma orice hotare!

Acestea fiind spuse, cred ca pot rezilia contractul in orice moment, invocand numeroasele nereguli in modul lor de a face afaceri. Dupa ce ma conecteaza la net cei de la RDS, abia astept sa trec pe la ghiseul celor de la UPC sa vad daca chiar au curaj sa-mi spuna ca nu am voie sa rezilez un contract al carui pret “fix” creste mai repede ca Fat-Frumos.

1. Folositi folderul “For Follow up”

Daca nu-l aveti se poate crea dand click dreapta pe “Search Folders”->”New Search Folder”->”Mail flagged for follow up”. Apoi click dreapta pe “For follow up” si “Add to favorite folders”. Din acest moment puteti marca cu diferite culori mesajele importante, de exemplu cele la care trebuie sa raspundeti. Cineva spunea ca trebuie sa raspunzi pe loc la meaje ca sa nu uiti mai tarziu, dar cred ca metoda asta nu este pentru secolul 21. Acum trebuie doar sa dati click pe folderul “For Follow up” si aveti lista cu mesaje la care trebuie sa raspundeti.

2. Folositi cat mai multe Foldere si Subfoldere

Am vazut oameni care au cateva mii de mesaje in Inbox si cateva mii in Sent Items. Eu nu cred ca as putea lucra in aceste conditii. Cum vad ce s-a discutat in legatura cu un anumit proiect, in ordine cronologica, daca am discutat cu mai multe persoane? Pot cauta dupa mai multe adrese de email? Daca nici macar nu le mai stiu adresele de email cum le gasesc? De exemplu eu am in Inbox folderul Clienti. In acest folder sunt foldere precum “SEO”, Promovare web”, “Web hosting” si ”Web design”. In fiecare sunt subfoldere cu numele firmelor clientilor si in fiecare folder de acest gen sunt foldere cu proiecte. Dupa fiecare mesaj trimis, mut email-ul din Sent Items in folderul proiectului respectiv. Astfel, cand dau click pe folderul unui proiect vad imediat toata conversatia cu persoanele implicate, vad imediat folderele cu atasamente, si stiu de unde sa iau o factura sau un op scanat. In plus, pot ajunge in folderul cu pricina fara sa stiu numele clientilor sau adresele lor de email, navigand cat se poate de natural in Clienti-SEO-SC.Cutarescu.SRL-siteulmeu.ro. Eu gasesc intotdeauna un anumit mesaj in 1-5 secunde, fara sa folosesc cautarea.

3) Evitati regulile din Outlook

Dupa setarea unei reguli de mutare a unor mesaje intr-un anumit subfolder, mesajele se vor duce acolo dar nu mai vad cate mesaje necitite am in Inbox (iar pentru sub-foldere, Outlook nu afiseaza cate mesaje necitite contin, daca nu le expandam pe toate, in stanga). Se poate da click pe folderul “Unread email” dar daca se ia curentul inainte sa raspundem sau inainte sa-l marcam cu alta culoare, s-ar putea sa nu-l mai gasim, in cazul in care avem cateva mii de mesaje. Mie imi vin toate mesajele in Inbox si de acolo le mut in alte foldere in functie de continutul lor, si le marchez cu rosu pe cele la care trebuie sa raspund sau care necesita vre-un alt fel de actiune din partea mea.  In acest fel stiu ca toate mesajele mutate au fost citite, iar cele necitite(sau marcate din greseala ca find citie, sau citite partial din lipsa de timp sau din alte probleme tehnice) se alfa toate in acelasi loc: Inbox. Cand termin de citit toate mesajele, Inbox-ul este gol, in asteptare de mesaje noi, cu vesti bune

4) Puteti sterge foarte multe mesaje pe care le mai aveti deja

Am observat ca foarte multi utiliatori de email folosesc raspunsurile cu istoric. Astfel, in cadrul unei conversatii de 10 email-uri e posibil sa descoperiti ca ultimul mesaj contine toate textele celorlalte 9 mesaje, inclusiv data si ora la care au fost trimise si titlul acestora. Deci puteti sterge primele 9 mesaje, dar lasati-le pe cele cu atasamente, pentru ca e foarte probabil ca atasamentele sa nu se mai regaseasca si in ultimul mesaj.

5) Folositi back-up-uri

Arhivati cat mai des mesajele pentru a limita pagubele produse de o eventuala problema cu calculatorul, mai ales atunci cand ati setat ca mesajele sa se stearga de pe server atunci cand sunt downlodate in Outlook.

6) Incercati sa dati adresa de email la cat mai putine persoane.

Daca aveti un site de prezentare a unor servicii sau produse, ar fi bine sa folisiti formulare de contact in loc de publicarea adresei de email. Astfel limitati oarecum numarul de mesaje nesolicitate pe care le veti primi. De asemenea, o adresa de email pe care trebuie sa va contacteze clientii, nu ar trebui folosita pentru crearea de conturi pe diverse forumuri ori situri cu newsletter.
 

Concluzie: nu sustin ca Outlook-ul este cel mai bun, dar in acest moment corespunde perfect nevoilor mele(10-15 adrese de email, 3000 de mesaje, mai multe sute de clienti) si nu am nicio sugestie pentru imbunatatirea lui. Cred ca timpul petrecut verificand posta electronica nu poate fi imbunatatit mai mult de atat.